Prezentare Generala Pestera Vantului


Clima
Zona este situata la o altitudine medie de 350 m, într-o clima de tip temperat-continental caracterizata printr-o temperatura medie anuala de 8șC, o cantitatea moderata de precipitatii si ierni relativ blânde.

Apele
Zona este inclusa în bazinul hidrografic al Crisului Repede. Nivelul de baza regional este reprezentat de Crisul Repede, care dreneaza atât apele de suprafata, cât si cele subterane. Eroziunea fluviala fiind mai rapida, cursul subteran din Pestera Vântului este suspendat fata de nivelul Crisului si al Vaii Misidului. Alimentarea acestui curs, a carui lungime cunoscuta depaseste 5 km, este asigurata partial de Ponorul Recea, situat pe un afluent a Vaii Sesii la o altitudine de 600 m. Lui i se adauga apele meteorice infiltrate prin fracturile tectonice care strabat coperisul necarstificabil, constituit din gresii cuartitice. Ponderea mare care revine procesului de percolatie determina un debit practic constant, de 100 ± 20 l/s, care a constituit cel mai important factor în geneza marilor meandre din cel de al doilea etaj al pesterii.

Geologie
Pestera Vantului se dezvolta într-o stiva de calcare triasice, organogene, care se extinde pe cca. 20 km2 si are o grosime de cca. 200 m. Formate cu aproximativ 200 milioane de ani în urma, aceste calcare sunt puternic diagenizate, au o culoare cenusie, în general sunt compacte, dar pe alocuri prezinta fisuri umplute cu calcit sau argila. Frecvent, în masa lor apar nuclee de dolomitizare. Calcarele sunt acoperite de gresii cuartitice, cu intercalatii de argile refractare sub forma de lentile, care sunt exploatate prin lucrari miniere. Din punct de vedere tectonic, regiunea se caracterizeaza prin prezenta cutelor brahi-anticlinale, de 4-5 km lungime (Valea Misidului), si brahi-sinclinale (axul retelei Pesterii Vântului, orientat pe directia NV-SE. Simultan s-au format litoclazele de forfecare si de tensiune, ca efect al fortei tangentiale orogenetice. Astfel, în axul sinclinalului si perpendicular pe acestea se dezvolta fisuri de tensiune (diaclaze), iar diagonal pe acestea, fisuri de forfecare (decrosari si falii). Toate se regasesc în organizarea retelei endocarstice.

Solul
Alaturi de alti factori, precum regimul de precipitatii si structura geologica, solul are un rol deosebit de important în reglarea regimului si calitatii apei care se infiltreaza în subteran prin intermediul fisurilor si porilor interconectati din roca. Mentinerea paturii de sol în starea sa actuala este esentiala pentru asigurarea continuitatii procesului de carstificare si pentru stabilitatea faunei cavernicole si a celei endogee.

Flora
Vegetatia regiunii cuprinde o gama variata de asociatii, de la padurea de foioase pâna la pasunea deschisa. Rocile calcaroase si terenul arid creeaza în unele zone un habitat particular, reflectat în compozitia calitativa a florei.

Fauna
Zona adaposteste o mare diversitate de specii, unele adaptate în mod deosebit carstului stâncos. Câteva cavitati, cum este Pestera Ungurului, joaca un rol deosebit în biologia liliecilor. Ele ofera coloniilor formate îndeosebi din Rinolophus ferrum-equinum si Rinolophus hipposideros un microclimat potrivit atât pentru hibernare, cât si pentru reproducere. Alte pesteri asigura refugii indispensabile pentru supravietuirea liliecilor. Printre elementele de valoare ale vietii salbatice se mai numara specii de pasari, multe asociate padurii de joasa altitudine, mamifere (porci mistreti, vulpi), numeroase sopârle si serpi si o mare diversitate de nevertebrate înalt specializate (paianjeni, miriapode, melci) care pot fi gasite în pesteri si în solurile bogate în calciu din jurul lor. Multe nevertebrate depind de guanoul liliecilor ca principala sursa de hrana.